Hans Morgenthau s-a impus în teoria relaţiilor internaţionale prin lucrarea “Politics Among Nations”, într-un moment foarte important pentru evoluţia politică a S.U.A.11. Ieşind victorioase după cel de-al doilea război mondial S.U.A. avea nevoie de o justificare teoretică în politica externă, mai ales că statutul său de superputere îi crease o serie de responsabilităţi mondiale. Faptul că S.U.A. reprezenta statul cel mai puternic, dar şi cel mai puţin experimentat în domeniul relaţiilor internaţionale, H.Morgenthau a considerat oportun să fie stabilite un set de norme şi principii care să orienteze politica externă americană. Principalul mesaj al cărţii lui H.Morgenthau este conceptul de politică a puterii. Întreaga sa argumentare porneşte de la cadrul obiectiv, opţiunile posibile şi înţelesurile cele mai semnificative ale conceptului, care trebuie să fie materializate într-o putere echilibrată. În gândirea sa H.Morgenthau pleacă de la o perspectivă psihologică universală. El aduce în atenţie cele trei impulsuri de bază ale omului: impulsul de a trăi, de reproducere şi de a domina. Graţie ultimului dintre ele, omenirea a fost angajată într-o permanentă luptă pentru putere, aceasta constituind esenţa politicii şi a războiului12.
Totuşi Morgenthau în analiza relaţiilor internaţionale porneşte nu de la indivizi, ci de la state, ca principali actori ai disciplinei relaţiilor internaţionale. În prima parte a cercetărilor sale, el admite ideea că într-un anumit mediu aristocratic termenul utilizat mai frecvent este acela de elită politică. Pe măsură ce societatea umană a evoluat au apărut noi concepte, cum ar fi naţiunea şi statul naţional, fenomenul naţionalismului fiind cel care a făcut legătura dintre individ şi statul ca actor unitar.
Statul naţional controlează lupta pentru putere însă, deoarece ea nu poate fi pe deplin eradicată este orientată spre exterior: “Nereuşind să-şi satisfacă pe deplin dorinţa de putere în interiorul graniţelor naţionale, oamenii îşi transferă aspiraţiile neîndeplinite pe scena internaţională”13. Lipsa unei autorităţi centrale faţă de care statele, ca entităţi distincte, să răspundă, este un domeniu specific disciplinei relaţiilor internaţionale. Faptul că principalii actori ai vieţii internaţionale, statele acţionează într-un mediu anarhic, este un indiciu sigur de a demarca politica internaţională de cea internă şi reprezintă totodată o premisă importantă în a stabili graniţele paradigmatice ale disciplinei. Prezentând legătura dintre natura umană şi nivelul statului, H.Morgenthau explică cum războaiele totale din secolul al XX-lea au fost posibile. Apariţia societăţilor de masă, care se prezintă pe o legitimitate politică reprezentativă, au permis o exaltare şi o exacerbare a naţionalismului către formele sale cele mai aberante. Faptul că, Germania a fost exclusă după primul război mondial din concertul european şi supusă unor condiţii restrictive deosebite, a generat fără îndoială în societatea germană sentimente de insatisfacţii care, abil exploatate, au determinat o serie de aspiraţii naţionale, devenite legitime să fie proiectate în exterior. Precizând faptul că balanţa puterii nu este problemă de opţiune politică ci ceva natural, Morgenthau surprinde mai multe paliere ale balanţei puterii: statele tampon, statele protectoare şi state de interes, respectiv acele state pentru care marile puteri intră în competiţie şi le doresc în sfera lor de influenţă. În analiza pe care o face balanţei puterii, Morgenthau ia în calcul o serie de elemente care viciază conceptul de putere, cum ar fi: puterea nu este absolută, ea fiind mereu în corelaţie cu alte puteri; nu este nici permanentă, deoarece bazale puterii sunt într-o continuă schimbare şi nu este rezultată dintr-un singur factor, cum ar fi de exemplu forţe militară14. Din această complexă abordare rezultă că balanţa puterii nu întotdeauna poate conserva pacea, dimpotrivă în unele situaţii este cea care a provocat războiul. În continuare, Morgenthau susţine că balanţa puterii nu este mecanică, ea rezultă dintr-o serie de elemente, de natură intelectuală şi morală: “Pentru lipsa de vigoare şi indecizia disputelor politice, din 1648 până la războaiele napoleoniene şi apoi din 1815 până în 1914, balanţa puterii nu au fost atât o cauză, cât o expresie metaforică ş simbolică sau, în cel mai bun caz, o tehnică de realizare. Înainte ca balanţa puterii să-şi poate impune constrângerile asupra aspiraţiilor spre putere ale naţiunilor, prin interacţiunea mecanică dintre forţele opuse, naţiunile aflate în concurenţă trebuiau mai întâi să se obţină şi să accepte sistemul balanţei puterii ca un cadru comun al strădaniilor lor….Acolo unde un astfel de consens nu mai există sau a devenit prea slab şi nesigur, aşa cum s-a întâmplat în perioada dintre împărţirea Poloniei şi războaielor napoleoniene, balanţa puterii este incapabilă să îşi îndeplinească funcţia sa de a asigura stabilitatea internaţională şi independenţa naţională”15.
În concepţia lui Morgenthau orice sistem internaţional ordonat trebuie să aibă la bază mecanisme normative. În acest sens el a identificat trei mecanisme diferite: etica, opinia publică mondială şi dreptul internaţional. Dacă acestea nu vor funcţiona, forţele naţionale vor ieşi din matca lor şi vor determina conflictele. Trăind într-o perioadă a naţionalismului universalist, şansa ca balanţa puterii să acţioneze, limitând războiul, este neapărat legată de mecanismele normative, care trebuie să se substituie normelor morale aristocratice aflate în declin. Dar despre rolul lui Morgenthou în dezvoltarea realismului cel mai bine s-a exprimat Kenneth Waltz: “Morgenthau a dat, nu de puţine ori, dovadă de o subtilitate şi un spirit de discernământ remarcabile în comentariile sale politice. El a analizat cu o deosebită competenţă implicaţiile anarhiei internaţionale şi a făcut distincţia între acţiunile ce pot fi întreprinse pe plan intern şi cele posibile pe plan extern, însă nu este numai vina criticilor lui că le-a venit destul de greu să înţeleagă relaţia pe care a stabilit-o între viziunea la asupra omului şi teoriile sale politice”.
Post a Comment