Procesul de adâncire a integrării europene în anii ’50 sec. XX. Integrarea pe verticală.

In pragul mileniului trei, constatăm că mersul istoriei pe continentul european cunoaşte un proces de acceleraredominat de evoluţii, uneori, antagonice: pe de o parte avem de-a face cu un fenomen de integrare manifestat prin voinţa declarată a unui număr tot mai mare de ţări de a adera la structuri de cooperare multilaterală, dintre care exemplul cel mai avansat il constituie Uniunea Europeană in cazul căreia are loc şi un transfer progresiv de suveranitate de la nivel naţional la nivel supranaţional, iar, pe de altă parte, asistăm la mişcări de divizare şi disoluţie a unor state şi apariţia altora, pe baza criteriului etnic. Pe langă acestea, sunt prezente concomitent diferite tendinţe de internaţionalism sau, din contră, de regionalizare, de stabilire a unor noi echilibre in plan politic şi economic - toate cu consecinţe asupra viitorului, stabilităţii şi dezvoltării Europei in ansamblul său. Intrucat accesul la o informare obiectivă este indispensabil pentru inţelegerea marilor teme europene ale momentului, asistăm, in ultimul timp, la un adevărat “bombardament” informaţional propagat, atat prin mass media, cat şi prin intermediul unui număr din ce in ce mai mare de lucrări de specialitate, toate avand ca obiect fenomenul integrării europene. Utilizarea unor termeni consacraţi in doctrina, jurisprudenţa şi practica instituţiilor Uniunii Europene este insă adesea făcută in mod eronat fără relevarea semnificaţiei exacte, a originii ori conţinutului acestora. Iată de ce obiectivul prezentei lucrări il constituie tocmai punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi de fenomenul atat de complex al integrarii europene– fie ei oameni politici, specialişti implicaţi direct in procesul de pregătire a aderării Romaniei la UE, utilizatori ai fondurilor comunitare, oameni de afaceri ce intră in contact cu normele economiei de piaţă comunitare, studenţi sau simpli pasionaţi de acest subiect – a unui ansamblu structurat şi coerent de termeni, cu care se operează in spaţiul Uniunii Europene. Necesitatea unui astfel de instrument este justificată şi de evoluţia ireversibilă care conduce Romania, de-a lungul unui proces ce se intinde pe o perioadă de 10 - 15 ani şi care a inceput odată cu incheierea Acordului de Asociere, spre statutul de membru al UE astfel incat tot mai mulţi sunt cei care, prin natura profesiei sau din curiozitate, vin in contact cu terminologia şi principiile dreptului comunitar. Acesta este motivul pentru care lucrarea de faţă a fost gandită după modelul unui “dicţionar”, termenii fiind prezentaţi in ordine alfabetică şi insoţiţi de o serie de explicaţii ce se doresc a fi clare şi precise, plecand de la o documentaţie de drept comunitar adecvată.