Marea Britanie la Conferinţa de Pace de la Paris.

MB a fost reprezentată la Conferinţa de Pace de la Paris de prim ministrul său David Lloyd George în consiliul celor 4 mari, iar lordul Balfour, Curzon şi Churchil au luat parte la edificarea politicilor MB în exterior pe diverse probleme specifice; ultimii doi fiind aprinşi apărători ai intervenţiei în RU. In principiu, L.George a primit la această conferinţă, porecla „cameleonul”, din cauza pozitiei sale schimbătoare în diverse problematici (uneori susţinea poziţia mai radicală a FR, alteori adopta principiile împăciuitoare ale SUA). Cred că acest lucru este explicabil: reprezenta politica unui imperiu de proporţii, circumstanţele politice din interiorul şi exteriorul căruia cerea adaptări şi frecvente schimbări de poziţii. In ceia ce priveste GER, L.George era convins că scopul CPP nu este distrugerea acestui stat, ci slabirea/limitarea sa, pt a nu mai crea un deficit de echilibru de putere în Europa. Principalul scop al CPP, declara L.George în „pravda o mirnih dogovorah”, este stabilirea unii păci durabile şi sigure pt Europa, şi crearea unei atmosfere „democratice” (am numio azi) printre statele mari şi mici, restabilite conform principiului autodeterminării naţionalităţilor. Autorii sovietici acuză că reprezentantul MB, alături de cel al SUA şi FR, au pus bazele unei Ligi a Naţiunilor de orientare antisovietică. Intradevar, MB a fost unul din membrii fondatori ai primului organism international ce ar fi reunit, pe picior egal, state naţionale mari, mici şi mijlocii, gata să contribuie la menţinerea păcii universale. In problema turcă L.George a luat o atitudine radicală, optind pt „alungarea lor completă” din Europa, cu transferarea Constantinopolului, sub mandatul, vreunei ţări membe a Ligii Naţiunilor. In această problemă, decisiv a fost rolul Lordului Balfour, care la 1917, de exemplu, le promisese evreilor un loc de stabilire a statului lor. Drept bună au luato sioniştii, care au inteţit emigrarea spre Polonia, (aparţinind Imp. Otoman, dar, după 1919, revenind sub mandatul MB) sperînd să instaleze acolo statul Israel. In problema Austriei, MB nu era împotriva unificării părţilor sale germane cu Imp.German, pt a contrabalansa puterea Prusiei. Cu privire la Balcani, MB opta pt dreptul popoarelor iugoslave de a-şi determina viitorul: conferiţa nu le putea impune să intre în Federaţia dorita de Serbia, şi, deaceia, MB a declarat că Bosnia, Herţegovina, Dalmaţia de Sud, Slovenia, Croaţia îşi vor determina singuri opţiunea de unificare sau independenţă. Vis-a-vis de problema rusă: MB găzduia guvernul rus (albgardist) în exil, respectiv era de partea vechii puteri, ţaristă, în războiul civil rus. A participat, alături de alte trupe ale occidentalilor, la intervenţia străină rusa, ameniţa să distrugă noua „putere” sovietică. Nu recunoştea legitimitatea acesteia, şi, de aceea, nu susţinea nici careva pretenţii din partea ei la conferinţă, în calitatea de „partea invingatoare”. In dorinţa unanimă de a evita ascensiuni militariste în orice punct al lumii, dar mai ales al GER, în tratatele de pace L.George a insistat să se introducă clauze de demilitarizare şi limitare a armamentelor/efectivilor armate ale „tuturor” statelor.

D.Lloyd George (1863-1945 născut în Manchester). A crescut în familia unui profesor. A activat în domeniul juridic. În 1890 a fost ales pt prima oară deputat în Parlament din partea Part. Liberal. Era cunoscut prin atacurile sale permanente la adresa consernatorilor. În timpul războiului anglo-bur s-a pronunţat împotriva politicii promovate de către MB. În viziunea opiniei publice apărea ca o persoană realistă, atentă, liberală, ingenioasă şi hotărîtă. Avea antipatie faţă de trucurile electorale, dorea să transforme Anglia într-o ţară demnă pt eroi. În 1905-1908 a ocupat postul de ministru al comerţului, iar din 1908-cel de ministru al finanţelor. În 1916 a devenit prim-ministru al guvernului de coaliţie. În timpul conferinţei de la Paris s-a manifestat ca o persoană tolerantă faţă de Germania învinsă, dorind ca aceasta să achite reparaţiile de război după capacităţi. S-a distins la Conferinţă prin faptul că nu urmărea doar obţinera profiturilor pt Antanta învingătoare în exclusivitate, ci acţiona cu echitate. Caracterul său tolerant, dar şi deosebita sa prudenţă s-a manifestat şi atunci cînd s-a pronunţat împotriva unei actiuni militare în Rusia.