Controversele politice în anii 1960-1970 privind reforma instituţiilor comunitare.

Cele mai importante sunt: Conventia referitoare la anumite institutii comune ale Comunitatilor Europene, semnata si intrata în vigoare în acelasi timp cu Tratatele de la Roma; Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor si Protocolul unic asupra privilegiilor si imunitatilor semnate la Bruxelles la 8 aprilie 1965 si intrate în vigoare în august 1967. Urmeaza tratatele care maresc puterea în domeniul financiar a Parlamentului european — Tratatul de la Luxembourg din 22 aprilie 1970, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971 si Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 intrat în vigoare la 1 iunie 1977. Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat la 8 aprilie 1965, a intrat în vigoare la 1 iulie 1967. Cunoscut şi sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene”, tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înfiinţarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunităţi Europene: Consiliul de miniştri (organ de decizie) şi Comisia Europeană(organ executiv). În august 1961, autorităţile comuniste din Germania de Est înalţă un zid de-a lungul Berlinului pentru a împiedica cetăţenii acesteia să fugă către o viaţă mai liberă în Vest. Totuşi, câteva persoane reuşesc să fuge; altele sunt împuşcate de gărzi când încercau să fugă. 30 iulie 1962 UE inaugurează „politica sa agricolă comună”, conferind statelor membre un control comun asupra producţiei alimentare. Fermierilor li se plăteşte acelaşi preţ pentru produsele lor. UE are o producţie alimentară suficientă pentru a-şi satisface nevoile, iar fermierii câştigă bine. Efectul secundar advers este supraproducţia, cu stocuri imense de produse în surplus. Începând din anii 1990, s-a acordat prioritate reducerii surplusurilor şi îmbunătăţirii calităţii produselor alimentare. 20 iulie 1963 UE semnează primul acord internaţional de amploare – un acord de asistenţă a 18 foste colonii din Africa. De atunci până în 2007, UE stabileşte un parteneriat special cu 78 de ţări din Africa, din zona Caraibelor şi Pacific, regiunile ACP. UE este cel mai însemnat furnizor de asistenţă pentru dezvoltare către ţările defavorizate. Ajutorul acordat este condiţionat de respectarea drepturilor omului de beneficiari. 1 iulie 1968 Taxele vamale pentru bunurile importate între cele şase state fondatoare sunt suprimate, permiţând, pentru prima dată, libertatea comerţului transfrontalier. De asemenea, cele şase state aplică aceleaşi taxe la importurile din ţările terţe - se naşte cea mai mare piaţă de schimb mondială. Comerţul între cele şase state şi, respectiv, dintre UE şi restul lumii se dezvoltă rapid. 24 aprilie 1972 Primul plan al UE privind o monedă unică datează din 1970. Pentru a menţine stabilitatea monetară, membrii UE decid să limiteze marjele de fluctuaţie între monedele lor. Acest mecanism al ratei de schimb (ERM), instituit în 1972, constituie prima etapă către introducerea monedei euro, 30 de ani mai târziu. În urma războiului israelo-arab din octombrie 1973, statele producătoare de petrol din Orientul Mijlociu impun preţuri crescute la petrol şi limitează vânzările către unele ţări europene. Această situaţie generează probleme economice în întreaga UE. 1 ianuarie 1973 Prin aderarea oficială a Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit la UE, numărul ţărilor membre creşte de la şase la nouă. 10 decembrie 1974 În semn de solidaritate, liderii UE pun bazele Fondului European de Dezvoltare Regională. Obiectivul acestuia este de a transfera fonduri de la regiunile prospere la regiunile sărace pentru a îmbunătăţi drumurile şi comunicaţiile, precum şi pentru a atrage investiţii şi a crea locuri de muncă. Ulterior, această activitate va reprezenta o treime din totalul cheltuielilor UE. 7–10 iunie 1979 Pentru prima dată, cetăţenii UE aleg direct membrii Parlamentului European. Anterior, aceştia erau delegaţi de parlamentele naţionale. Membrii sunt regrupaţi în grupuri politice paneuropene (socialişti, conservatori, liberali, verzi etc.), şi nu în delegaţii naţionale. Influenţa Parlamentului este în continuă creştere. 1 ianuarie 1981 Numărul statelor membre ale UE se ridică la 10 o dată cu aderarea Greciei. Grecia a putut adera la UE, întrucât regimul militar a fost răsturnat, iar democraţia reinstaurată în 1974.