Comunitatea Economică Europeană: între Europa americană şi Europa europeană.

Comunitatea Europeană a fost înfiinţată la Roma sub numele de Comunitatea Economică Europeană (CEE), la data de 25 martie 1957, de către cele şase state membre (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda) ale Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Constituirea CE a avut la bază Tratatul privind constituirea Comunităţii Europene. Denumirea sa iniţială a fost Tratatul privind constituirea Comunităţii Economice Europene, actul având însă şi alte denumiri uzuale, cum ar fi “Tratatele de la Roma” sau “Tratatul CEE” Clauzele tratatului au fost elaborate în cea mai mare parte în cadrul Conferinţelor de la Bilderberg. Concomitent cu CE s-a constituit şi Comunitatea Europeană a Atomului (CEA, astăzi EURATOM). Împreună cu CECO (constituită deja din 1951) au apărut atunci trei comunităţi, numite şi Comunităţile Europene. Prin Tratatul de fuziune au fost puse bazele unor organe comune de conducere, printre acestea numărându-se Comisia şi Consiliul unic. Constituită iniţial pe o perioadă limitată la 50 de ani, CECO a fost integrată în CE în anul 2001 prin Tratatul de la Nisa (intrat în vigoare în 2003). CECO nu mai este deci o instituţie de sine stătătoare. Odată cu constituirea Uniunii Europene (UE), s-a schimbat şi denumirea CEE în “Comunitatea Europeană”, urmând ca “Tratatul CEE” să devină “Tratatul CE”. Aceste schimbări au exprimat transformările calitative suferite de CEE de la o simplă comunitate economică la o uniune politică. Cu toate acestea, existenţa celor trei comunităţi subsidiare (CECO, CEA, CE) nu a avut nimic de suferit în urma acestei noi denumiri, deoarece aceasta nu presupunea şi unificarea formală a celor trei comunităţi. În procesul de constituire al UE au fost redenumite şi alte organe ale CE:1.Consiliul Comunităţilor Europene poartă din 8 noiembrie 1993 denumirea deConsiliul Uniunii Europene. 2.Comisia Comunităţilor Europene s-a transformat înComisia Europeană. 3.Curtea de conturi şi-a schimbat denumirea pe 17 ianuarie 1994 în Curtea Europeană de Conturi. Actele juridice adoptate de aceste organe rămân în continuare acte juridice ale fiecărei comunităţi în parte. Datorită scăderii importanţei CECO şi al rolului restrâns al EURATOM, CE a devenit azi nucleul Comunităţilor Europene, care reprezintă la rândul lor primul şi cel mai important pilon al Uniunii Europene. Obiectivul acestora constă în realizarea unei pieţe comune şi – pornind de la aceasta – a unei uniuni economice şi monetare. Pe lângă aceasta, CE răspunde de o serie de alte domenii politice, cum ar fi: transporturile, protecţia socială, cercetarea şi tehnologiile moderne, sănătatea, educaţia, cultura, protecţia consumatorilor, dezvoltarea economică. În anul 2002, clauzele prevăzute în Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului au fost asimilate în Tratatul CE, deoarece Tratatul CECO expirase după perioada stabilită de 50 de ani.