Context şi implicare externă în Revoluţia română din 1989.

Evenim.de la Timişoara şi Buc. din dec.1989 au culminat cu căderea lui Ceauş. şi a reg.comunist. Ceauşescu este confirmat în fruntea PCR pu 5 ani, la Congr. al XIV-lea al PCR din noi.1989. Aici el denunţă Pactul Molotov-Ribbentrop şi cere anularea consecinţelor acestuia. Prima tentativă de organizare a unor proteste ar fi trebuit să se desfas. la Iaşi în 14 dec. 1989, în Piaţa Unirii, este dejucată de autorit. comun.. Lor se alatura români, iar demonstraţia capătă un caracter de protest împot. regimului comunist. Trupe armatei, miliţiei şi Securit. apar acolo la 17 dec. 1989 şi deschid focul asupra manifestanţi. La 18 dec 1989, Ceauşescu pleacă într-o vizită oficială în Iran, lăsându-i soţiei sale, Elena, misiu. de a înăbuşi revolta de la Timişoara. După revenirea sa în ţară, la 20 dec. 1989, Ceauşescu ţine o cuvântare televizată în care califică evenim. de la Timişoara drept o încercare din afară de imixtiune în afacerile interne şi de subminare a suveranităţii României. Până la cuvântarea lui Ceauşescu, mediile oficiale de informare evită cu stricteţe orice referinţă la evenimentele care se derulau în Timişoara, singurele surse de informare fiind posturile de radio din afara graniţelor ţării, precum Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. O "adunare populară" în sprijinul regimului este organizată pentru ziua următoare, 21 decembrie, în faţa sediului CC al PCR, într-un loc care, în urma evenimentelor acelei zile, poartă azi numele de Piaţa Revoluţiei.^[16] Demonstraţia degenerează în mişcare de răsturnare a regimului. Soţii Ceauşescu, surprinşi de această turnură a lucrurilor, se dovedesc incapabili de a păstra controlul asupra maselor. Populaţia capitalei se adună în Piaţa Revoluţiei, unde se confruntă cu unităţi ale miliţiei şi armatei. Din păcate, raportul de forţe înclină în favoarea forţelor de represiune, bine reprezentate numeric şi bine înarmate, care până la miezul nopţii reuşesc să degajeze piaţa, omorând zeci şi arestând sute de protestatari. Până în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, protestele se răspândiseră deja în toate marile oraşe ale României. Moartea în condiţii suspecte a ministrului apărării, generalul Vasile Milea, este anunţată în 22 decembrie de către posturile naţionale de radio şi televiziune. Imediat după acest anunţ, o şedinţă extraordinară a comitetului politic executiv al PCR are loc, sub conducerea lui Ceauşescu, care cu acest prilej anunţă că preia comanda armatei. Ceauşescu mai face o încercare disperată de a se adresa mulţimii adunate în faţa sediului CC, dar fără succes. Protestatarii forţează uşile şi pătrund în sediul CC, iar cuplului Ceauşescu nu îi rămâne decât opţiunea de a fugi cu un elicopter care îi aştepta pe acoperişul clădirii CC.