Atitudinea României faţă de evenimentele din Ungaria din 1956. Poziţie oficială şi opinii neoficiale.

În ţările cu regim comuniste, anul 1956 a fost character. prin mişcări anticom. de masă, c. m. import. fiind în Pol. şi Ung. Desfăşurarea evenim. din Ungaria a fost urmărită cu atenţie de studenţii din Rom. În Oct. 1956, atitudinea lor nu a fost omogenă. Grupurile c.m. active au fost din facult. de Şt. Juridice, Filologie, Teatru, Medic, Arhitec, Politehnică, Filozofie şi de la Instit. Medico-Militar. Stud. din Rom. se aşteptau la mai mult decât la simple vorbe şi priveau cu multă îngrijorare atitudinea pasivă şi lipsa unei intervenţii militare a St. Unite şi a puterilor Vest-Europene. Primele acţiuni de protest au început la Buc. încă din primele zile după revoluţia din Ungaria. Evenimente asemănătoare au avut loc şi la Timişoara, Cluj şi Iaşi. Nu era posibilă coordonarea acţiunilor de protest ale studenţilor din diferitelele centre universitare. Ei considerau că neintervenţia armatei sovietice în primele zile ale revoluţiei maghiare reprezenta o acceptare din partea lui Hruşciov a mişcării revendicative din Ungaria. În 28 octo.1956 începe să emită, un post de radio, "România viitoare. Vocea rezistenţei". In timpul răsc. Studenţ. la Timişo. fuseseră arestaţi cca 2000 studenţi în zilele de 30-31 octo. In ziua de 2 noiem.1956 comitetul de acţiune, hotărăşte convocarea unei adunări studenţeşti cu caracter public. În 4 noiem, armata sov. din Ungaria ocupă Budapesta, şi alte centre vitale din ţară. În noaptea de 4 spre 5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piaţa Universităţii. Circulaţia a fost complet oprită, iar pe toată partea carosabilă din faţa Universităţii erau camioane în care soldaţii, înarmaţi cu arme automate. La intrările în piaţă se aflau membrii de partid din diferitele facultăţi care notau numele tuturor celor care treceau prin zonă. Încă din 27 octombrie 1956, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, întrunit în regim de urgenţă înfiinţase un comandament de criză sub conducerea lui Emil Bodnăraş. Cea mai mare parte a arestărilor a avut loc în noiembrie-decembrie 1956, însă arestările au continuat şi în tot cursul anului 1957. O parte dintre cei arestaţi sunt condamnaţi la închisoare pe termene între 1 şi 6 ani.