Anschlussul şi Cârdăşia de la Munchen.

În programul lui Hitler „Main Kampf” anshluss-ul era privit ca sarcină primordială. La 7 februarie, cancelarul Austriei Schuschnigg a primit invitaţia de a vizita reşedinţa lui Hitler. Pt intimidarea cancelarului, acestuia i s-a comunicat despre pregătirea unei armate germane pt invazia Austriei. Hitler l-a impus pe Schuschnigg să semneze un protocol care, de facto, prevedea stabilirea controlului german asupra pol. ext a Austriei, legalizarea activităţii naţional-socialiştilor austrieci, numirea unui şir de nazişti austrieci la posturile cheie în guvern. La încercarea cancelarului austriac de a aminti că pt Austria pot interveni ţările occidentale, furerul a răspuns că: cu ITAL îl leagă pritenia, MB nu va mişca un deget pt Austria, iar de poziţia FR, de asemenea nu se teme. Semnarea protocolului determină lichidarea independenţei Austriei. Sub presiunea maselor, la 9 martie, cancelarul Austriei a anunţat un plebiscit, pt a hotărî viitorul ţării.speriat de un posibil eşec, Hitler a cerut, la 10 martie, realizarea imediată a planului „Otto”- invazia în Austria „sub forma intrării paşnice”. Plebiscitul a fost amînat. Unicul oficial occidental care s-a împotrivit a fost Churchill, însă poziţia sa nu a fost luată în considerare. La 11 martie, guvernul Austriei a capitulat. A doua zi armata a început ocuparea ţării. La 14 martie Hitler a senat un decret, conform căruia Austria se declara provincie a reichului. La 10 aprilie, în Austria s-a desfăşurat un referandum. În condiţiile propagandei demagogice, teroarei şi falsificării directe a rezultatelor votării, peste 90% din buletine au fost recunoscute ca conţinînd răspunsul „pro” pt Anschluss. Alipind austria, GER şi-a consolidat brusc poziţia sa geostrategică, creînd pericol nu numai comunicaţiilor economice şi securităţii Ceholslovaciei, dar şi altor ţări – avînd ieşire directă spre Balcani. Austria s-a transformat în cap de pod pt acţiuni agresive mai departe ale naziştilor în SE Europei, căpătînd şi hotar comun cu ITAL şi UNG. Teritoriul GER s-a mărit cu 17%, iar populaţia cu 10%. După 2 luni de la anexarea Austriei, pericolul invaziei germane s-a abătut asupra Cehoslovaciei, care era atractivă pt hitlerişti prin situaţia ei strategică convenabilă în centrul europei, cu existenţa bogatelor resurse naturale şi industria dezvoltată. Astfel Hitler a cerut Cehoslovaciei să înapoieze GER regiunea Sudetă, populată cu etnici germani. Hitler a declarat că va ocupa Cehoslovacia dacă nu-i vor fi satisfăcute cererile. La 29-30 septembrie 1938, la Munchen, s-au întrunit primul-ministru britanic N. Chamberlain, omologul său francez- E. Daladier, dictatorul italian B. Mussolini şi furerul german A. Hitler. În absenţa reprezentanţilor cehoslovaciei, cei 4 au luat decizia de a satisface pretenţiile teritoriale ale GER. Aceasta conferinţă a intrat în istorie sub numele de „Cîrdăşia de la Munchen”. Foarte repede, după ocuparea regiunii Sudete, Hitlet ocupă şi întreaga Cahoslovacie. Cehia devine „protectoratul Boemia şi Moravia”, Slovacia devine stat marionetă sub tutela Germaniei. Cehoslovacia a dispărut de pe harta politica a lumii. Atitudinea statelor occidentale se explică prin politica de împăciuire promovată de către ceştea faţa de Hitler. Cîrdăşia de la Munchen a grăbit maturizarea crizei politice antebelice, care a şi dus la declanşarea IIRM