Activitatea oratorică a lui Demostene (384-322 e.n).

Demostene (384-322 i.e.n.) a fost cel mai mare orator al Greciei antice si unul din cei mai de seama oratori ai tuturor timpurilor. Demostene reprezinta un exemplu graitor al adevarului ca oratoria se dobandeste prin munca; ea nu este numai un har. La inceput, Demostene nu a avut succes: de la tribuna politica a fost respins cu huiduieli de mai multe ori. Desi natura nu-l dotase cu toate calitatile unui mare orator (avea un defect la pronuntare, vorbea incet, isi misca mereu un mar), prin straduinta si o vointa iesita din comun, a reusit sa-si infranga aceste scaderi. Plutarh, marele istoric, povesteste ca pentru a-si corija defectele de vorbire lua pietricele in gura; pentu a elimina ticul nervos de miscare a umarului, isi agata o sabie care il intepa la orice atingere; impotriva vorbirii prea incete si pentru a se obisnui cu zgomotul multimii, declama discursurile in fata marii; se inchidea intr-o pestera ca sa studieze cu tencitate. La 25 de ani si-a incercat din nou puterile si a avut succes. De aici incolo avea sa triumfe intotdeauna in fata altor vorbitori si va deveni unul din cei mai de seama oratori ai lumii. Discursurile lui nu erau un joc de figuri de stil, o broderie de argumente si contraargumente, dar cuvintele lui aveau forta, vehementa, aveau un ritm secret, erau impetuoase, pline de foc, demne. In caracteriza o mare energie in exprimare care reusea sa incalzeasca inimile si sa mobilizeze la actiune. Isi pregatea auditoriul cu o fraza sau doua si apoi ataca din plin subiectul care il preocupa. I se putea reprosa lipsa de dulceata, dar nu i se putea nega forta superioara a elocventei sale, barbateasca, irezistibila, capabila sa trezeasca cele mai vii emotii. De la Demostene ni s-au pastrat 61 de discursuri, atat politice cat si juridice. Cele mai importante discursuri politice sunt cele trei “Filipice” (denumirea vine de la Filip al II-lea, regele Macedoniei), tot atatea “Olintiene” (denumirea vine de la cetatea greceasca Olint), precum si cel asupra situatiei din Chesones (cetate greceasca). Prin aceste discursuri, Demostene dorea sa trezeasca unui popor vestit pentru cultura si umanismul lui, curajul de a se opune dusmanului. Marele orator si om politic incerca sa constietizeze pe atenieni; el le reprosa ca erau prea toleranti cu dusmanul (macedonenii) si ca prin o asemenea atitudine isi tradeaza patria. Discursurile mentionate au fost rostite in perioada 351 – 341 i.e.n.. Cele mai importante discursuri juridice sunt “Impotriva legii Leptines”, “Impotriva lui Midias”, “Asupra ambasadei necredincioase” si “Pentru coroana” (Peri Stephanon), acesta din urma rostit in anul 330 i.e.n. Vom reda in continuare doua dintre discursurile lui Demostene: Filipica a treia, unul dintre cele mai frumoase discursuri politice si Pentru coroana, unul dintre cele mai frumoase discursuri juridice, dar care graviteaza tot in jurul pericolului macedonean.