Pentru pastrarea unui control total, statele comuniste s-au izolat de restul lumii, si termenul de ,,Cortina de fier” a fost popularizat de Winston Churchill, pentru a desemna frontierele acestora; in consecinta ,,in spatele cortinei de fier” semnifica ,,in interiorul blocului comunist”. Ocazional, lupta pentru extindere sau mentinerea influentei in anumite zone ducea la razboaie in care fiecare din cele doua blocuri sustinea una din parti, sau in care era implicata doar una dintre marile puteri. Dictatorul sovietic Iosif Stalin a murit in 1953. Succesorul sau a fost Nikita Hrusciov. Noul lider a modificat cele mai dure aspecte represive ale regimului stalinist, desi URSS a ramas un stat aflat sub controlul total al unui singur partid. Pentru a-si dovedi bunele intentii, Hrusciov a dizolvat Cominformul si a conceput o noua doctrina a ,,convietuirii pasnice”. Renuntand la ideea conform careia un conflict intre Est si Vest era inevitabil, el a declarat ca cele doua sisteme puteau sa se afle intr-o competitie pasnica: cea care va avea mai mult succes o va elimina pe cealalta. Asa s-a si intamplat in cele din urma, desi rezultatul nu a fost cel asteptat de Hrusciov.
Dar scaderea tensiunii a fost de scurta durata. Berlinul de Vest provoca o vesnica iritare, deoarece pentru lumea comunista el era un exemplu al vietii occidentale prospere. De asemenea el oferea o ruta relativ facila de scapare pentru germanii din est. In cele din urma, cand reformele si tacticile lui Hrusciov s-au dovedit incapabile de a determina puterile occidentale sa se retraga, autoritatile din Germania de Est au ridicat un gard de sarma ghimpata si au construit un zid in jurul Berlinului de Vest – pentru a impiedica accesul propriilor cetateni in oras. Acesta a fost o recunoastere umilitoare a esecului, dar Zidul Berlinului a reusit sa stabilizeze situatia: Berlinul a incetat sa mai fie scanteia care putea declansa un alt razboi mondial. In anii 1960 si 1970 blocul sovietic a ramas aparent puternic cu toate ca ruptura dintre URSS si China a complicat relatiile internationale. Sub conducerea lui Lenoid Brejnev (1967-1982) arsenalul nuclear al URSS a atins o marime comparabil cu cel al SUA; flota sovietica a fost si ea extinsa iar influenta sovietica parea in continua crestere, deoarece in numeroase tari din lumea a treia a fost impus prin interventia sovietica directa sistemul partidului unic. Ascensiunea comunismului pe plan mondial era inselatoare. In timpul lui Brejnev, cheltuielile militare au inghitit aproape 15% din totalul venitului national. Ca o consecinta a acestui fapt si a sistemului de planificare centralizat, economia sovietica a alunecat tot mai mult in datorii. In 1979, armata sovietica a intervenit in Afganistan pentru a sustine un guvern de aceeasi orientare si s-a trezit implicata intr-un conflict costisitor si umilitor de tipul celui din Vietnam. Adevaratele slabiciuni ale URSS-ului au devenit evidente la inceputul anilor 1980, cand presedintele american Ronald Reagan, un anticomunist convins, a intarit programele militare americane, care au culminat cu propuneri de instalare a unui sistem balistic in spatiul proiectul ,,Star Wars”. In 1985 Mihail Gorbaciov a devenit presedinte al URSS-ului, cu consecinte decisive asupra razboiului rece. Concentrat asupra reformei interne Gorbaciov, a realizat ca URSS nu mai putea face fata impovaratoarei curse a inarmarilor. In 1987, dupa acceptarea unor importante concesii, a asigurat prima diminuare a armelor nucleare. Cu economia sovietica aflata intr-un declin rapid, Gorbaciov a hotarat incetarea ajutorului acordat si retragerea sprijinului politic acordat regimurilor comuniste est-europene, care in 1989 au inceput sa se prabuseasca. Uniunea Sovietica o luase pe drumul democratiei controlul partidului comunist devenise din ce in ce mai slab si economia era la pamant, Uniunea Sovietica devenea un prieten ce trebuia ajuta, in decembrie 1989 fiind anuntat sfarsitul Razboiului rece de Gorbaciov si George Bush.
Post a Comment