Summit-ul NATO de la Bruxelles ianuarie 1994.

In ianuarie 1994, la intalnirea la nivel inalt a Consiliului Nord Atlantic de la Bruxelles, NATO a lansat o nouă iniţiativă majoră in sprijinul stabilităţii şi securităţii europene. NACC şi o serie de alte state au primit invitaţia de a participa la un program nou şi cuprinzător de cooperare cu NATO, cunoscut sub denumirea de Parteneriatul pentru Pace (PfP). Incepand de atunci, Parteneriatul a devenit o componentă fundamentală a securităţii in zona Euro-Atlantică şi ocupă un rol central in actuala NATO. Invitaţia la Parteneriatul pentru Pace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantică (NACC), precum şi altor state prezente la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare in Europa (CSCE), care şi-au exprimat dorinţa şi capacitatea de a-şi aduce contribuţia in cadrul programului. Activităţile asumate de fiecare partener se bazează pe programe individuale de parteneriat. La Sintra, in mai 1997, NACC a fost urmat de Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC), al cărui obiectiv a fost lansarea unei noi etape de cooperare. Principiile EAPC au fost stabilite intr-o stransă colaborare intre Alianţă şi ţările partenere, fiind menţionate in documentul fundamental al EAPC. Adoptarea documentului fundamental al EAPC a semnalat hotărarea celor 44 de ţări participante in acel moment de a trece colaborarea comună, politică şi militară, la un nou nivel calitativ. Documentul a reafirmat angajamentul comun al ţărilor membre de a intări şi extinde pacea şi stabilitatea in zona Euro-Atlantică. Valorile comune şi principiile aflate la baza acestui angajament sunt stipulate in documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace (PfP) (vezi Manualul-documentaţie al NATO, publicat separat). EAPC oferă, de fapt, cadrul general pentru consultări legate de securitate şi politică şi pentru o mai largă cooperare sub tutela Parteneriatului pentru Pace. In decembrie 1997, EAPC a aprobat un Plan de acţiune care reflecta dorinţa membrilor EAPC de a dezvolta un parteneriat comun mai puternic şi mai operativ. Unul din scopurile de bază ale Planului de acţiune a fost acela de a acorda cooperării şi consultărilor privitoare la politică şi securitate din cadrul EAPC o mai mare importanţă şi profunzime şi de a creşte transparenţa raporturilor dintre cele 44 de state participante. De asemenea, miniştrii de externe ai EAPC au aprobat principiul infiinţării unui Centru Euro-Atlantic de coordonare pentru ripostă in caz de dezastre şi a unei Unităţi Euro-Atlantice pentru ripostă in caz de dezastre. EAPC oferă posibilitatea unor consultări multilaterale asupra rezultatelor, o mai intensă cooperare practică, consultanţă şi cooperare suplimentară privind probleme regionale, precum şi o mai mare transparenţă şi incredere in problemele de securitate intre toate statele membre ale EAPC. Două principii de importanţă majoră asigură succesul cooperării intre aliaţi şi parteneri, atat in cadrul Parteneriatului pentru Pace, cat şi in cel al EAPC. In primul rand, includerea: oportunităţile pentru consultanţă politică şi cooperare practică sunt oferite in mod egal tuturor aliaţilor şi partenerilor; şi in al doilea rand, mecanisme pentru auto-diferenţiere: Partenerii au posibilitatea de a decide, in mod individual, nivelul şi domeniile de cooperare cu Alianţa. Conform acestor principii, EAPC se poate intruni in sesiune plenară sau in cadru restrans, implicand ţările membre ale Alianţei şi grupări deschise de ţări partenere, pentru a aborda probleme de funcţionalitate, sau, in cazuri iminente, probleme regionale specifice. De asemenea, a crescut numărul activităţilor de cooperare abordate sub auspiciile EAPC. Pe baza principiilor de includere şi auto-diferenţiere, au avut loc şi alte activităţi axate pe probleme economice de apărare, ştiinţifice, de apărare a mediului, cooperare pentru menţinerea păcii şi pregătire in caz de necesitate civilă. PfP in forma sa aprobată rămane un element clar identificabil de colaborare practică in domenii militare şi de apărare, in cadrul flexibil al EAPC. De asemenea, majoritatea ţărilor partenere au misiuni diplomatice in cadrul NATO, fapt care contribuie semnificativ la stabilirea relaţiilor şi contactelor din toate aceste sfere.