După Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925) incepe de facto ceea ce avea să devină mai tarziu “marea teroare”- eliminarea initial de pe scena politică apoi si fizică a adversarilor. După eliminarea treptată a adversarilor, Stalin devine stăpan absolut pe putere si va trece la actiuni concrete pentru consolidarea regimului, declarandu-se adeptul principiului “constructiei socialismului intr-o singură Tară” spre deosebire de predesesorul său, V.I.Lenin care era adeptul revolutiei mondiale si a exportului de revolutiei. Primele actiuni concrete in această directie vizau socializarea integrală a URSS si, in primul rand, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasată linia politică generală in domeniul industrializării Tării. Conducerea sovietică se va dezice treptat de Noua Politică Economică, care in viziunea lor nu a reusit să contribuie la progresul economic al Tării si va relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, incă in februarie 1922 a fost creată Comisia de Stat pentru Planificarea Generală (Gosplan) care trebuia să elaboreze planuri cincinale prin care se impuneau in mod imperativ fiecărei republici, fiecărei regiuni si intreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al producTiei ce trebuia atins in perioada planificată. Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizată a economiei si eliminarea definitivă a economiei private. Prin planurile cincinale se introducea controlul din partea statului in toate ramurile industriei. In domeniul industrial a fost acordată prioritate industriile grele in dauna industriilor usoare producătoare de bunuri de larg consum, iar cererile
considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate in mod artificial prin importuri si printr-o raTionalizare extrem de severă. In domeniul agriculturii colectivizarea generală a zonelor rurale era asigurată prin organizarea sovhozurilor, gospodării de stat in care membrii erau redusi la condiTia de salariaTi agricoli, si colhozuri, gospodării colective ai căror membri erau repartizaTi in grupuri si erau retribuiTi pe baza beneficiilor realizate prin vanzarea către stat a produselor la preTuri stabilite de acesta. Scopul colectivizării era de a impune controlul statului asupra pămantului si de a elimina iniTiativa privată din perioada NEP-ului. In paralel, bolsevicii doreau să lichideze clasa Tăranilor instăriTi ce a apărut la sate – asa-numiTi “culaci”- care in viziunea lor era o clasă burgheză, ei devenind Tinta propagandei staliniste, fiind supusi persecuTiilor, deposedaTi de pămant, represaTi si dislocaTi in alte zone. In pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec atat in industrie cat si in domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar in unele domenii cum a fost de exemplu domeniul construcTiei de masini, pe cand in celelalte producTia nu a atins limitele stabilite. Un adevărat esec a fost inregistrat in sectorul agricol. Au fost luate măsuri concrete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin insusi numind anul 1929 “anul marii cotituri”, adică anul cand Tăranii au fost obligaTi să intre masiv in colhozuri. In 1930 au fost luate unele decizii importante la nivelul conducerii centrale: lichidarea “culăcimii” si promovarea colectivizării forTate. Colectivizarea a avut urmări tragice pentru Tărănime: rechiziTionarea forTată a produsele agricole a generat foametea ce a avut consecinTe dramatice, in deosebi in anii următori, 1932 si 1933. Conform unor surse numărul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variază intre 10 si 15 milioane de oameni. Stalin a fost nevoit să intervină pentru a redresa situaTia, fiind obligat să recunoască unele greseli comise in procesul colectivizării public intr-un articol intitulat ≪AmeTeala de pe urma succeselor. Prin acest demers Stalin urmărea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece in unele regiuni ale Tării au fost inregistrate valuri de nemulTimiri care puteau evolua dar pe de altă parte era o acTiune tipică de manipulare a maselor cărora li se inducea ideea unui conducător infailibil, preocupat de soarta lor. In U.R.S.S., in anii ‘30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparat represiv. “Represiunile” din randul partidului, incepute la sfarsitul anilor ‘20, au fost extinse la nivelul intregii Tări, fiind vizaTi toTi cetăTenii sovietici. Cei represaTi erau deportaTi in lagăre de reeducare prin munca, infiinTate pentru prima oară in 1919, destinate adversarilor politici ai bolsevicilor. In anii ‘30 a fost creat “Gulag”-ul- DirecTia generală a lagărelor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv. Stalin a creat in partid si in stat o atmosferă de incertitudine si nesiguranTă. La 1 decembrie 1934 a fost asasinat liderul organizaTiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Stalin s-a folosit de această crimă, de altfel, organizată chiar de el, după cum demonstrează documentele, pentru a declansa un val de represiuni. După masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stăpanul absolut asupra partidului. In anii următori Uniunea Sovietică a fost cuprinsă de ceea ce se va numi “marea teroare”, ce a afectat intreaga populaTie si a cărui dramatism a culminat cu procesele publice din anii 1937-1939. In 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, impreună cu alTi sapte generali, eroi ai războiului civil, invinuiTi că au creat in armată o “conspiraTie gigantică”. Conform unor estimări, in U.R.S.S. pană in 1937 au fost represaTi peste 17 milioane de oameni, dintre care peste 10 milioane au murit in lagăre. Pană in 1939 au mai fost represaTi alte 5-10 milioane, peste un million au fost impuscaTi, alte două milioane au murit in lagăre.
Post a Comment