Realizarea şi organizarea păcii în urma primului Război Mondial.

Realizarea şi organizarea păcii în urma Ir.m. sa lovit de numeroase obstacole şi dificultăţi, precaritatea şi nesiguranţa ei caracterizînd lumea internaţ. Fiecare dintre reprezentanţii celor 4 mari puteri, în cadru Sis. de la Versailes, pe lîngă unele interese comune aveau şi obiective diferite. Wilson susţinea idea crearii Soc. Naţ.,considerîndo cel mai eficient organism contra războiului; Clemanceau era stăpînit puternic de idea securităţii Franţei pe Rhin, p/t a preîntîmpina o eventuală agresiune germană; L.George se pronunţa p/t o atitudine severă faţă de Germania şi cerea desbăgubiri consistente din partea acesteia; Orlando, nemulţămit că tratatele anterioare nu erau luate în seamă, considera că alipirea or. Fiume putea compensa, întrun fel, neîmplinirile teritoriale pe care le solicita cu insistenţă burghezia italiană. La acestea se adaugau interesele statelor mai mici,aliate sau asociate Antantei, pe care Conferinţa lea desconsiderat uneori sau lea oferit o soluţionare parţială. N-au avut finalitate în cadru dezbaterilor Conf. de pace, deasemenea- problema securităţii Franţei la graniţa sa cu Germania şi problema reparaţiilor de război. Aceste aspecte a necesitat ulterior, desfăşurarea unui larg şir de conferinţe succesive, în căutarea mijloacelor diplomatice şi juridice, menite să le soluţioneze. La toate Conferinţele p/t reparaţie pînă în 1932, ca şi la conferinţa de la Locarno, p/t pactul de securitate al graniţelor franco-germane, diplomaţia germană, a cerut cu insistenţă anularea art.231 al Tr.de la Versailes. Problema teritoriilor rhenane, cauza principală a divergenţilor franco-germane, a fost soluţionată favorabil Germ. Conf. de la Locarno (oct.1925) nu este altceva decît o expresie vie a compromisurilor şi cedarilor marilor puteri în faţa pretenţilor teritoriale a germane. Succesul diplomaţiei germane la această conferinţă, a fost mare. Nu numai că se lichidau problemele războiului, fixate de planul Dawes dar se reglementa şi problema ocupaţiei aliate, ocupaţie desfiinţată în scurt timp. Germ. intră apoi cu drepturi depine şi cu titlu de mare putere în Consiliul Soc. Naţiunilor. În urma conf. de la Laussane, în Germ. se instaurase fascismul, propaganda acestuia insista asupra revizuirii dictatului de la Versailes, de asemenea Germ. Încalca deschis clauzele militare ale Tr. de la Versailes, la 16 martie 1935 fiind introdus serviciu militar obligatoriu. De asemenea erau cunoscuteresentimentele vadite ale Italiei fasciste contra fostilor parteneri ai Antantei, înăsprite de aceleaşi tendinţe revizioniste musoliniene. Italia, Germ. şi Anglia deşi în măsură diferită urmăreau împiedicarea hegemoniei franceze în Europa. Încă un element se adaugă favorabil propunerilor italiene; politicienii hortyşti, încurajaţi de It.şi Fr., au apreciat că pretenţiile lor teritoriale pe seama statelor vecine nu se vor putea realize, decît prin revizuirea totală a Sistemului de la Versailes. O fisură în urma Sis. de la Versailes, a fost şi eşecul Soc.Naţ., slăbiciunea organizaţie manifestată prin incapacitatea acesteia de a preveni agresiunea sau de a sancţiona încălcarea tratatelor, aşa cum au demonstrate agresiunea japoneză contra Chinei din 1931, cea a It. contra Abisiniei sau succesivele acte de forţă şi agresiune ale Germ. naziste. Soc. Naţ. era slăbită în capacitatea de acţiune din cauza intereselor particulare a marilor puteri membre, a fost şi mai puternic afectata ca nu a reuşit să cuprindă tote marile puteri, în I rînd SUA. Astfel, Germ, căreia i se netezit terenul refacerii potenţialului ei economic şi militar şi căreia i sa iertat atitudinea sa antiversailleză a avut grave repecursiuni asupra situaţiei internaţionale, ducînd la cel deal II război mondial. Cataclizmul ar fi putut evitat dacă marile puteri ar fi ajuns la concluzia necesităţii unui acord general de securitate şi nu regional ca cel de la Locarno, dacă ar fi acţionat p/t un front unit al tuturor ţărilor contra agresiunii şi fascicmului.