Conferinţa de la Yalta importanţa acesteia.

Conferinţa de la Ialta, numită şi Conferinţa din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Delegaţiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, şi Stalin. “Cei 3 Mari”, Roosevelt, Stalin şi Churchill erau liderii naţiunilor aliate cheie, datorită puterii naţiunilor pe care le reprezentau şi a colaborării pe care o avuseseră pe parcursul celui de-al doilea război mondial. Aceşti 3 lideri s-au întâlnit doar de două ori pe durata celui de Al Doilea Război Mondial, dar când au făcut-o, deciziile lor au schimbat cursul istoriei. După Conferinţa de la Teheran, cei 3 lideri au decis să se reîntâlnească, ceea ce a dus la Conferinţa de la Ialta din februarie 1945. Fiecare dintre cele trei super-puteri avea propriile obiective. Marea Britanie voia să-şi menţină imperiul colonial, Uniunea Sovietică dorea să obţină mai mult teritoriu şi să-şi consolideze poziţia în teritoriile deja cucerite, iar America voia să se asigure că ruşii vor intra în războiul din Pacific şi să negocieze aranjamentele situaţiei de după război. Pe deasupra, Roosevelt spera să obţină din partea lui Stalin participarea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Primul punct pe agenda ruşilor era Polonia După cum se spune mai sus, scopul principal al lui Roosevelt era să se asigure că Uniunea Sovietică se va implica în razboiul din Asia, împotriva Japoniei. În această privinţă Stalin era oricum nerăbdător să răzbune pentru înfrângerea din războiul Ruso-Japonez, în care sovieticii au pierdut influenţa in Manciuria. De fapt el îşi propunea câştigarea unei influenţe chiar mai mari de atâta în estul Asiei. Roosevelt a acceptat condiţiile lui Stalin, sperând că va reuşi în viitor să tempereze pretenţiile Uniunii Sovietice prin intermediul O.N.U.. Unii consideră că Ialta a fost o trădare, din cauza faptului că (nehotărârea Americii şi a Marii Britanii) a încurajat extinderea sferei de influenţă sovietice în Japonia şi Asia, dar şi din cauză că Stalin a încălcat în cele din urmă termenii înţelegerii, prin formarea blocului sovietic. În plus, Uniunea Sovietică a fost de acord să se alăture O.N.U. doar cu condiţia (secretă) ca membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto, dându-i astfel mai mult control pe glob. Unii observatori sugerează că starea de sănătate precară a lui Roosevelt a fost de vină pentru concesiile făcute (Ialta a fost ultima conferinţă majoră a lui înainte de a înceta din viaţă din cauza unui atac cerebral), dar de fapt acesta se temea de Uniunea Sovietică şi a încercat să prevină un conflict deschis; în acel moment Stalin controla mare parte din estul Europei şi avea o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Eisenhower. Cei trei mari au ratificat înţelegerile anterioare legate de divizarea Germaniei: urma să fie formate patru zone de ocupaţie, una pentru fiecare din cele trei naţiuni dominante plus una pentru Franţa. Berlin urma de asemenea să fie împărţit,deşi era în zona sovietică, fiind de asemenea divizat în patru sectoare, în final oraşul devenind un simbol major al războiului rece datorită divizării oraşului prin ridicarea zidulului Berlinului, construit şi menţinut de guvernul Est-German sprijinit de sovietici. Cei trei au decis ca toate guvernele originale să fie reinstaurate în ţările invadate şi toţi civilii repatriaţi. Ulterior Rusia va dobândi Insulele Sahalin şi Kurile şi partea nordică a provinciei germane Prusia de Est. Majoritatatea populaţiei din Europa de Est au privit Conferinţa de la Ialta ca şi un act de trădare din partea Vestului. Acesta îşi are originea în credinţa că puterile aliate, deşi afirmau valorile democratice au încercat să îşi asigure o stabilitate sacrificând pentru următorii 40 de ani naţiunile din Europa de Est.