China în perioada războiului rece.

Referitor la tema „China in perioada RR” vom incepe cu anul 1917, cand China incetează să mai fie imperiu. Istoria ei nu se raportează la ani ci la dinastii, şi a cunoscut 17 dinastii. Chian era numită imperiul Celest adică Imperiul din centru. China a avut cele mai lungi perioade de civilizaţie. Persoonalităţile imp ale Chinei sunt: Azoe Mai- prim ministru care a vizitat primul Franţa. Pînă în 1949 China se află intr-un răzb civil, în acest răzb s-au confruntat şi Coreele. Partea de NE şi E a Chinei este feudală dar dezvoltată. În 1923 a apărut mişcarea guomintag – era una naţionalistă şi l-a avut ca iniţiator pe Sunsat-Sen care dorea unificarea ţării. O altă forţă o reprezenta Partidul comunist- condus de Mao Zedung care a format sistemul Maoist.. Cele 2 mari puteri s-au aflat in conflict până în 1923, perioada aceasta numindu-se „drumul cel lung”. Şi dea lungul acestei perioade a pătruns în China o nouă doctrină, nu cea marxistă, care nu se asocia cu China căci nu viza ţărănimea ci proletariatul. Pe parcursul marşului în 1934 China invadează Manciuria şi în 1937 China a considerat că s-a inceput cel de-al 2 WM. China s-a aflat în răzb cu Japonia din 1937-1947. Contra japonezilor au luptat şi comuniştii. Chai Kai Kec a fost fondatorul Republicii Chineze din Taiwan, el a fost cel care luptat şi contra japonezilor şi contra comuniştilor. În urma luptelor China s-a impărţit în 3 părţi importante. În 1941 in răzb intră şi SUA şi automat guomindanul este susţinut de SUA. Stalin a fost favorizat de mişcarea comunistă ceea ce l-a indispus pe Mao Zedung. Partidul Comunist a fost autenticul eliberator al ţării. Guomintagul a fost mai rezervat in acţiuni. La sf răzb din 1945 Ţara a revenit iarăşi la conflictul dintre Partidul Comunist şi Guomintag şi datorită faptului că Răzb Rece a căpătat contur, confruntarea din China capătă valenţele între comunism şi democratism. Democratismul era susţinut de SUA încă de mult timp. În octombrie 1949 Republica Populară Chineză este proclamată modelul sovietic până în 1959. Mao Zedung face o vizită la Moscova timp de 3 luni (decemb –ianuarie) unde a observat transformarea URSS, industrializarea ei şi ca urmare în februarie China semnează un acord în care împrumută 3mln. dolari şi se creează impresia unui monopolist sovietic. S-a extins şi comunismul prin alianţa Chinei cu URSS. Ca şi Ru China era agrară, însă pe parcurs observăm o transformare caracterizată de industrilizarea ţării. China nu era o adeptă a colectivizării, era o ţară imensă şi nu avea resurse necesare. Între anii 50-60 intre China şi URSS se obs o ruptură care s-a produs din cauza că sovieticii şi americanii ajung la un acord, cică Mao Zedung e un trădător şi tre pedepsit. Începând cu 1960 China experimentează propriul model, cel Maoist până în 1978.Acest model este caracterizat prin : MARELE SALT INAINTE şi prin REVOLUŢIA CULTURALĂ. China ca şi celelalte state comuniste avea un Partid Comunist care controla aparatul politic. Modelul Maoist are o ideologie dar prin această ideologie mai există şi alte nuanţe. Nu a fost atotcuprinzătoare ca şi Rusia, căci domina confucianismul care conducea viaţa culturală şi ingeneral viaţa Chinei. Marele Salt începe din 1966, atunci când Mao Zedung s-a intrebat cum să facă ca să schimbe faţa Chinei, după el China era „o pagină albă” şi prin urmare a fost inventat marele salt care reprezenta o scurtătură spre comunism. Saltul s-a produs cu multe dificultăţi dar a fost capabil să stimuleze modernizarea Chinei. Revoluţia culturală era o decizie a lui Mao Zedung de la sf anilor 60 de a întări puterea pol în stat. In urma confruntării apare un conducător: Deng Zeoping, era unul din desidenţi. Rev cultura era o atracţie a tineretului de partea puterii, ceea ce era valabil şi in transf. URSS. În 1977 Mao moare şi timp de 2 ani China a fost în căutarea răspunsului până în 1978 când conduce – comunismul reformat, si anume atunci incep să se afirme cele 4 modernizări: care au vizat modernizarea tehnologică, industrială, militară şi socială. Dar Deng s-a imteresat m m de economia ţării negând modernizarea pol a ţării. Chian până în 1979 a cunoscut indici de dezv. Garbaciov a vizitat şi el Beijingul, el a generat o isterie anticomunistă, după vizita lui în China s-au inceput masive demonstaţii studenţeşti. În 1979 este cunoscută revolta din Piaţa Tiang Men unde masa de studenţi a fost călcată de tancurile chineze. Anul 1979.- sf. liberalizării şi URSS se dezintegrează de politica lui Garbaciov. Este cunoscut un citat care caracterizează această perioadă: Deng iniţiază ”o ţară –două sisteme” şi această expresie apare in contextul disputelor -China şi Congresul.