"Cele 14 puncte".

"Cele 14 puncte" au fost prezentate de W.Wilson în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918. În discursul său, Wilson a încercat să stabilească un proiect viabil p/t restabilirea păcii în Europa după încheierea Ir.m. Idealismul demonstrat de Wilson în timpul discursului i-a oferit preş. american o poziţie de conducere printre Aliaţi şi a încurajat Put. Centrale să capituleze.Discursul a fost rostit cu aproximativ 10 luni înainte ca armistiţiul cu Germ. să încheie Ir.m., dar declaraţia celor 14 puncte a devenit baza termenilor capitulării Germ., aşa cum,s-a legiferat la Versailles. Până la urmă, doar 4 puncte au fost adoptate complet în reconstrucţia postbelică a Eur., iar SUA au refuzat să ratifice Tr.de la Versailles.Cele 14 puncte din discursul prezidenţial fuseseră stabilite pe baza cercetărilor făcute de o echipă de cam 150 de consilieri conduşi de colonelul Edward M. House, consilierul lui W. pe probleme de pol.externă, şi erau concepute să anticipeze conferinţa de pace.Discursul lui W. lua multe dintre principiile progresiste care fuseseră folosite p/t reformele interne din SUA şi le transpusese în pol. externă: libertatea comerţului, tratatele deschise, democraţia şi autodeterminarea. Discursul celor 14 puncte a fost singura declaraţie oficială prin care un participant la conflagraţia mondială îşi recunoştea public obiectivele participării la război.Discursul era, de asemenea, un răspuns la Decretul asupra păcii al lui V.I.Lenin din octombrie 1917, care propunea o retragere imediată a Rusiei din război, o pace democratică şi dreaptă, care nu implica anexări teritoriale. Dintre cele 14 puncte, 8 trebuiau să fie considerate obligatorii spre a fi înfăptuite, iar celelalte erau considerate, ca s-ar „cuveni” realizate, fiindcă, după parerea preş. american, nu erau absolut indispensabile.1.diplomaţia deschisă " nu vor mai exista acorduri internaţionale private de niciun fel, ci doar convenţii de încheiate deschis’’. 2. liberul acces la mare.3. Înlăturarea barierilor comerciale. 4.Dezarmarea era propusă la nivel mondial, ca o cerinţă obligatorie p/t menţinerea păcii, iar "toate armamentele naţionale vor fi reduse pâna la ultimul punct compatibil cu securitatea ţării’’ 5.rezolvarea imparţială a disputelor coloniale. 6.evacuarea teritoriilor ruseşti.7.Belgia trebuia evacuată şi restaurată fără nicio tentativă de limitare a suveranităţii de care ea se bucura împreună cu alte naţiuni libere.8.Înfiinţarea unei Ligi a Naţiunilor(pun.14) Acesta susţinea crearea unei instituţii internaţ. de menţinere a păcii, o organizaţie care să fie "atât a celor mari, cât şi a celor mici”,aceasta L.N. era bazată pe principiul securităţii colective a tuturor statelor, care doreau respectarea convenţiilor internaţionale. Pe celelalte 6 Wilson lea prezentat ca „sar cuveni”relizate:9. reintrarea Alsaciei şi Lorenei în posesia Fr.;10.autonomia minorităţilor din Imp.Austro-Ungar şi din cel Otoman;11.reajustarea frontierilor It.;12.evacuarea Balc.;13.internaţionalizarea Dardanelelor;14.crearea unei Polonii independente,cu acces liber şi direct la mare. Opoziţia francezilor şi britanicilor la cele 14 puncte a devenit evidentă după încetarea ostilităţilor: britanicii erau împotriva liberei navigaţii maritime, iar francezii pretindeau despăgubiri de război. Wilson a fost obligat să facă numeroase compromisuri p/t a se asigura că punctul 14, cel care privea înfiinţarea Ligii Naţiunilor, avea să fie acceptat de toate părţile. Wilson a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace, în 1919, p/t eforturile sale de reinstaurare a păcii. Ideile sale au inspirat mişcări de eiberare din toată lumea, inclusiv Mişcarea 1 Martie din Coreea. Senatul SUA a refuzat să ratifice Tratatul de la Versailles şi a paralizat, încă de la început, Liga Naţiunilor visată de Wilson.S-a mai afirmat că însuşi preşedintele Wilson a fost un obstacol al ratificării tratatului, el fiind nemulţumit atât de pretenţiile Senatului, cât şi de cele ale Aliaţilor.